Oltenii nu se cultivă dormind pe câmp

Etichete

, , ,

i-am-oltean-and-im-proud-of-it

Bună dimineaţa!
Menţionez de la început că nu particip la niciun concurs. Vreau doar să lămuresc nişte chestii. Despre noi, oltenii (eu sunt semiolteancă, dar n-are a face), s-au spus şi se spun multe: că vorbim atât de repede, încât niciun grefier nu poate ţine pasul, că folosim excesiv perfectul simplu, mai ales în formele lui nonliterare (carevasăzică ţărăneşti), că avem o fixaţie verbală aka „vericule”/„vere”, că ne grăbim mereu undeva, dar nu ştim exact unde, că suntem răi şi zgârciţi, că mâncăm praz şi la desert, că ne credem buricul pământului şi că aspirăm la funcţii de conducere, că aia, că ailaltă şi alte etcaetere.
Păi, vericule, hai să-ţi zic eu cum stă treaba, cu două puncte şi liniuţă de la capăt:
– Lingviştii cred că cea mai curată limbă română se vorbeşte doar în Oltenia, cu toate timpurile verbale caracteristice limbilor latine şi cu viteza specifică acestora (bine… o discuţie aprinsă între doi mafioţi sicilieni e pistol cu apă pe lângă una între doi olteni). Deci da, olteanul e ăla care vorbeşte mult, tare şi repede când toată lumea tace, dar conjugă corect verbele la perfectul simplu.
– Oltenii îşi respectă mamele. În timp ce unii folosesc în conversaţii apelativul „frate”, crezând, probabil, că toate femeile sunt aşa şi pe dincolo şi că există posibilitatea ca interlocutorii să le fie fraţi, oltenii refuză să creadă că mamele lor sunt aşa şi pe dincolo, deci interlocutorii le pot fi cel mult veri.
– Răi, vericule? Poate de gură. Sunt iubitori, sociabili, mândri de locurile natale pe care nu ezită să le arate celor care doresc să le vadă. Sau vă refereaţi la ele? Să te ferească şi să te păzească dacă superi olteanca! Întâi te face de ocară, pe urmă nu-ţi mai găteşte şi pe urmă… Ah, vrei să dregi maioneza şi încerci să-i mai faci oltencei avansuri? Treaba ta… După avans, urmează întotdeauna lichidarea. Dar ce-i al lor e al lor: sunt frumoase, descurcăreţe, întreprinzătoare, seducătoare.
– Ia să vedem!… Cine ştie câte biruri au plătit oltenii austriecilor pe la 1700 şi ceva, după ce otomanii au zis că lor li s-a luat şi că le cedează Bănia (cado!)? Aud acolo, în spate? Corect! Niciunul. De ce să plătească aşa, aiurea? Zgârciţi, zgârciţi, dar cu banii lor.
– Cârnaţii trandafir, cârnaţii olteneşti, carnea la garniţă, telemeaua de Loviştea, vinul de Drăgăşani, dulceaţa de smochine de la Sviniţa, murăturile în oţet de la Giuvărăşti, piftia de păstrăv de la Tismana, pâinea la ţăst (dacă nu aveţi ţăst, e bună şi janta de Oltcit) şi prazul, da?
– Oltenii sunt temperamentali şi competitivi. Chiar dacă au de făcut sau de spus ceva minor, acordă maximă importanţă. Şi da, uneori deseori exagerează şi ajung şefi. Asta e! Nimeni nu-i perfect, toţi mai greşiţi.
Mă luă Olteţul şi uitai un lucru important: Craiova va fi Capitala Europeană a Culturii în 2021 (reţineţi cifrele, că n-am chef să repet pe litere). De ce? Pentru că e logic.
M-am uitat zilele astea pe CraiovaCulturala.ro. Să mai aud pe careva spunând că oltenii se cultivă dormind pe câmp! Fată lică, ce de expoziţii, festivaluri, spectacole, conferinţe au ăştia!
Abia aştept revin în Craiova. Poate aşa se mai domoleşte şi dorul de tata. Cazare găsesc, transport am, mămăligă prăjită în prealabil (dacă nu aveţi prealabil, e bună şi tigaia) şi vârâtă în geanta pentru laptop am… Uitai ceva? Ah, da: Eugen Ionescu, Constantin Brâncuşi, Amza Pellea, Ecaterina Teodoroiu, George (Gogu) Constantinescu, Amza Jianu, Sabin Bălaşa, Ion Minulescu, Marin Sorescu, Maria Lătăreţu, Theodor Aman, Constantin Lecca, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu, George Ioan Lahovary, Dem Rădulescu, Petre Poenaru, Constantin Rădulescu-Motru, Tudor Arghezi, Alexandru Mitru, Gheorghe Ţiţeica, Gheorghe Tătărescu, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Alexandru Macedonski, Nicolae Bălcescu, Nicolae Titulescu, Adrian Păunescu (oltean născut în Basarabia), Tudor Gheorghe, Mugur Isărescu, Florin Zamfirescu, Marcel Iureș, Felicia Filip, Ion Crăciunescu, Moise Guran, Alexandru Unguru, Horia Colibăşanu, Daniel Botea, Andrei Boiangiu, Emil Călinescu, Minerva Lăcătușu, Daniela Bojincă, Mihnea Socol, Dan Pavel, Mirela Coman, Sanda Brezniceanu, Cosmin Dragoste, David Mihail Mitran, Marina Dache, Ianolia, Simona (Popescu) Sîrbu, tata, soră-mea, eu și alte etcaetere.

Anunțuri

2

Etichete

, , , ,

10952451_910794325608440_3778682912867463953_n

Noi două. Doi ani de când suntem prietene. Al doilea roman scris de ea.
Doi ani de la primul. Acum douăzeci de minute, gândul mi-a zburat în urmă cu doi ani, în luna a douăsprezecea. Două milioane de mulțumiri nu sunt suficiente pentru asta. Al doilea eveniment de acest tip, organizat de noi două. Peste fix două zile. Ne vedem acolo! La ora două.

Tot acest amalgam […] nu mai ştii care cu cine. Am ameţit! Clar! (Dana, dragostea mea – Antonia Bogdana Bălan)

Românca în fața căreia toată lumea zâmbește

Etichete

, , , , , , ,

10686905_349752825190239_572452498031764945_n

În ultimii doi ani, viața mea s-a desfăşurat în jurul exclamației Ce coincidență!”. Așa am descoperit-o şi pe ea, printr-o serie de coincidențe: un eveniment destinat oamenilor de afaceri ambițioși și cu bun-simț, o fotografie mai veche, care-mi plăcuse mult și-mi rămăsese în minte, o fotografie mai recentă din care am aflat că nepotul ei (pe care-l știu) este soțul colegei și prietenei mele din facultate (pe care o știu, logic), un mesaj menit să mă liniștească, lăsat pe Facebook într-un moment tulbure din viața mea.
Numitorul comun: Roberta Gadomski (Enache).

Rețeta unui altfel de interviu: o oră petrecută într-un local din centrul capitalei, trei prietene cu chef de râs și povești, două cocteiluri fără alcool + un frappé și răspunsuri date spontan, fără sclifoseli.

10917086_404054339760087_7378939225161702973_n

Antonia, Roberta şi eu. Nu mai ştiu care-i care.

– Când ți-ai descoperit vocația, Roberta?
– Păi, fotografiez de pe la vreo 4 ani.

– Mai ții minte prima fotografie făcută de tine ca profesionist? Dacă nu o poți arăta, măcar o poți descrie?
– Nu, crede-mă că nu mai știu (râde).

Eu, în schimb, îmi amintesc perfect fotografia despre care vă povesteam mai sus.

Freeze that moment!

Freeze that moment!

– Ce-a fost mai întâi, camera sau fotograful? Din punctul tău de vedere, care cântărește mai mult (și nu mă refer la numărul de kilograme)?
– Fotograful, clar. Nu poți compara mere cu pere. E ca și cum ne-am duce amândouă acum în bucătărie (abia ce mâncarăm o pizza) și i-am spune bucătarului că pizza a fost așa bună, pentru că are un cuptor performant.

– Cum nu ar trebui să fie fotograful?
– Păi, n-ar trebui să fie doar photo editor. Ar trebui să muncească în timpul evenimentului, nu după.

1044612_184176398414550_143399931_n

– Cât de mult studiezi pentru a te perfecționa în domeniu?
– N-am urmat și nu urmez niciun curs în această direcție. Totul vine din suflet. Eu surprind emoții, atitudini.

Ei cu horele, noi cu ... ce vrem noi!!! You rock, girl!

Ei cu horele, noi cu… ce vrem noi! You rock, girl!

– Ce anume te-a îndreptat spre fotografierea bebelușilor? Cât de dificil sunt de „prins”?
– Îmi plac tare mult copiii, de aceea. Dar să știi că nu e ușor. Se întâmplă să stau ore întregi în spatele obiectivului pentru a surprinde un zâmbet. Pot spune că am și aptitudini de bonă, pentru că mămicile văd că bebeluşii sunt în siguranță cu mine și-mi acordă toată libertatea, adică mă lasă cu bebe și-și văd de treaba lor (râdem toate).

1525571_249312878567568_1030973734_n

Pentru că nu e vreo fandosită, Roberta organizează workshopuri și împărtășește propria-i experiență cu cei care vor să învețe arta fotografică.

1621817_342827149213237_8197545390281024572_n

Workshop Bucureşti, 18 iulie 2014

– Am întrebat-o pe Antonia, te întreb și pe tine: dacă ai fi trăit în altă epocă, ce perioadă ți-ar fi plăcut să surprinzi cu aparatul de fotografiat?
– Anii ’50. Îmi place moda acelor vremuri.

– Nu te întreb despre planuri în carieră, pentru că sunt convinsă că viitorul arată grozav. Vreau să știu doar atât: dacă ar fi să o iei de la început, tot asta ai face?
– Da!

Ce să vă mai zic despre Roberta? Că pune pasiune în tot ce realizează, că e profesionistă, că e amuzantă, că e frumoasă, că e deşteaptă, că e blândă, că e mama unei fetiţe minunate. Gata, că o deochi!
Ah!, şi că este un om fericit. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

10275583_358310687667786_8921937649090881353_o

Olteanca, la Craiova2Online

Etichete

, , , , ,

11075169_10152951412689442_5100797660053320966_n

Varianta standard:
Pe 7 aprilie 2015, merg la Craiova în calitate de speaker la Craiova2Online, eveniment care se va desfășura în Săptămâna Altfel și în cadrul căruia, alături de Daniel Botea, Cristian China-Birta (Chinezu), Cristian Florea, Marina Dache și un blogger-supriză, le voi povesti tinerilor craioveni despre experiența mea de blogger. Evenimentul începe la ora 10:00 și are loc la Filarmonica Oltenia, Sala Filip Lazăr, etaj 1.
Intrarea este liberă, dar locurile sunt limitate.
Înscrierea se face prin e-mail cu subiectul „înscriere craiova2online” la danielbotea2008@gmail.com precizând:
Numele;
Ocupația: elev, student, absolvent, blogger, angajat etc.;
E-mail: adresa voastră de e-mail, pentru confirmarea înscrierii.

Varianta oltenească:
Auz’, vericule! Pe 7 aprilie, marțea viitoare, cum ar veni – nu știu dacă îți spusei, mă și mirai, fincă olteanului nu-i scapă niciodată nimic nerostit – mă duc la Craiova, vericule! Nici nu mai știu de câți ani ieream cân’ am fost ultima oară în Craiova, cred că de 5, că eu sunt vâlceană pe jumate, dar nu-i o problemă, că mă duc acum din nou. Fusei invitată la Craiova2Online, o frumușață de conferință de-o gândiră pe-ndelete oltenii pentru tinerii care, dacă n-au ceva mai bun de făcut, se pot apuca de blogging, adică de rupt deștele pe tastatură, mai ales dacă scriu la fel de repede cum vorbesc, fără punct și fără virgulă. Punct. Eu mă sui pe scenă și, țân-te, vericule!, că cinșpe minute nu mă opresc din vorbit, ca spârnelu’. Zisei să povestesc cum m-am apucat de blogging, prin 2012 (toamna), și cum am avut lăcrămații că scriu cum scriu și scriu despre ce scriu, da’ de-aia nu mai pot eu, n-au decât să mă beștelască și să chirăie, că eu tot scriu cum scriu și scriu despre ce scriu, că așa vreau eu să scriu. Nadins!
Răspunseră afirmativ la invitățîie și Cristian China-Birta (cu policra Chinezu, om fără fițăraie), Daniel Botea (oltean și ăsta, câștigă acușica Spring SuperBlogul și cică dă de beut la toată lumea), Marina Dache (o frumușață de fată), Cristian Florea (#casăștiți unde găsâț cam tot ce-i de aflat) și un blogger oț, de joacă pitulușul cu noi, ca să nu aflăm cine e. Păidar!
Faceţ bine de veniți pe 7 aprilie iceașa: Filarmonica Oltenia, Sala Filip Lazăr, etaj 1. La ora 10 începem. Şi de nu v-o plăcea!…
Nu vă coastă nimic intrarea, dar să vă grăbiți o țâră cu înscrierea, că-s locurile limitate.
Trimeteți mail la danielbotea2008@gmail.com cu subiectul „înscriere craiova2online” și scrieți-vă acoloșa numele, ocupația și adresa voastră de mail, pentru confirmarea înscrierii.

Acum…

Eu nici nu știu ce caut aici. Stăteam liniștit în șifonier și…

Etichete

, ,

Picture 014

ce scânteie-n afară

sinonim pt o persoană care simte orice în jur

prostii

este bine să punem ulei de argan în crema de dimineață?

dicționarul gramatical sa culcat

suntem pe gârlă bă

cuvinte la mișto

întâmplare ce sa întâmplat după lecții utilizând adverbe la diferite grade de comparație

specii pești de pârâu de munte și deal

poveste cu șapti pici

magazin semințe Rosetti floarea soarelui

cadoul perfect de împăcare

mii dor de țațiki

era odată o prăjitură poveste

temă de scris tema la română să pot scrie cerința despre adjective

schimbară un fermoar în zingher

femei care are acel ceva

fuaie

cum se scrie sărbători fericite cu majuscule

mați bătut la cap

operele literare e o mare prostie

vindecătoarea din pădureasa

îmi plac sau î-mi plac gramatica

Cu fața asta faci revelionul?

Etichete

, , ,

de-revelion

„De fiecare dată când vin sărbătorile apare veşnica dilemă: unde petrecem revelionul anul acesta? Acasă cu familia, cu prietenii, la restaurant, în club sau în oraș?”

Unele dicționare oferă explicații eronate sau trunchiate cu privire la sensul acestui cuvânt, „dilemă”. NDN 97 definește „dilema” ca „raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie” (sic!). „Alternativa” se folosește greșit, pentru că enunțarea existenţei a două alternative implică, de fapt, prezența a patru variante. Cuvântul înseamnă posibilitatea de a alege între două soluții, între două situații care se exclud.
E de șorici (var. „șoric”) să spui: „Am două alternative: fie petrec Păpersoanăfizicălionul doo mii cinșpe la Romexpo, fie îl petrec la Miliăn Dalărs, la Muncii.”.
Corect este: „Am doar o alternativă: ori că-că, ori că-că”. În acest caz, alternativa la „Păpersoanăfizicălionul doo mii cinșpe” este „Miliăn Dalărs”.
Dilema este acea alternativă în care cineva are de ales între două variante, ambele nașpa, însă una dintre ele este preferabilă celeilalte. Deci vom alege răul mai mic, așa cum facem de douăzeci de ani încoace, când ne alegem președintele în turul 2.
În loc să spui: „Am o dilemă: să iau pe mine treningu’ ăla alb (cu ciocate) sau să iau tricoul Naic (cu ciocate)?”, poți spune: „Am o dilemă: dacă mă duc la Romexpo, pup ușa, pentru că Păpersoanăfizică nu mai organizează Păpersoanăfizicălionul doo mii cinșpe. Dacă mă duc la Miliăn Dalărs, risc să nu-mi ajungă banii nici pentru o salată de oțet și să mă preschimbe bodyguarzii în jumări. Ce fac?”.
Eu știu ce o să fac în noaptea de revelion*: rezerv o masă pentru unșpe inși la Dristor Kebab. E aproape de casă (mă duc cu tramvaiul și mă întorc pe jos), excelez în materie de șmecherie și nu dau sute de euro pe un meniu compus din piftie de surimi cu baby carrots și aioli, platouaș tradițional cu tobă de crab, salam Milano, brânză Roquefort și arpagic (se spune „ceaivs”, țăranco!), sarmale cu vită Kobe, sos chimichuri, mămăliguță cu șofran și ardei Carolina Reaper, șampanie cu foiță de platină etc. Am observat că unii români se preocupă de ceea ce mănâncă între Crăciun și Anul Nou, în loc să se preocupe de ceea ce mănâncă între Anul Nou și Crăciun.
Și vouă, și la tot neamu’ vostru!

*noaptea de revelion: conform DEX-ului, cică e pleonasm dintr-acelea nesimțite.

Definiţii noi din Dicţionarul limbii române (XX)

Etichete

,

1024px-Render_-_Laugh_Face_Pfftch_Troll_Face_BaixeRenders

AVION=lingură cu care sunt hrăniți bebelușii

BILDUNGSROMAN=român care lucrează în Germania, în domeniul construcțiilor

BLOGGER=autor care este plătit per articol, per link sau pe r…anku’ meu dacă nu-ți dau banii săptămâna viitoare!

JURNAL=însemnări zilnice pe care e bine să le ai, ca să vezi cât de prost erai în trecut și câte fete ți-au cheltuit banii

NONSENS=când șomerii scriu pe Facebook „Off! Iar e luni?”

POLAROID=cameră foto folosită pentru imortalizarea urșilor polari

RADIOLOG=doctor care gătește folosind cuptorul cu microunde

RAMOLIRE=momentul în care formezi numărul de telefon al unei cunoștințe și, până să răspundă, uiți pe cine ai sunat

RUJ=1. produs cosmetic al cărui scop este acela de a-ți scoate în evidență frumusețea gurii (dacă se află pe buzele tale) 2. produs cosmetic pe care-l folosesc numai vagaboandele (dacă se regăsește pe gulerul cămășii partenerului)

Pe tănți o să-i intereseze foarte puțin spre o laie chestia asta

Etichete

, , ,

prost

Cred că sunt printre puținele persoane care mai au încredere în inteligența poporului român și în capacitatea lui de a învăța (cu lenea e altă poveste).
Mulți nu mai au și pun pe seama tuturor tănților situația în care se află țara în momentul de față. Pe seama tănților care nu se duc deloc la școală și pe seama pseudointelectualilor, a tănților cu diplomă dobândită dubios.
Ăștia din urmă, tănții cu diplomă, sunt cei mai periculoși. Ei nu sunt tănți ca toți tănții, ci sunt tănți ca toți tănții deodată. Nu e suficient că sunt tănți, vor să și demonstreze că sunt tănți. Intră în contact cu lumea bună, își aleg meserii care îi ajută să iasă în evidență.

-Dă, Doamne, să nu bage reclame înainte să se termine scrisu’ ăla mult de la generic, ca să vadă lumea la sfârșit: „Traducerea și adaptarea: tăntul tănților”!

Am aflat că o să ruleze „Mai tăntălău, mai gogoman”.
În 1994, titlul filmului („Tăntălăul și gogomanul”) fost tradus din engleză în română de un tănt cu diplomă. În 2014, titlul e neschimbat. Ba nu e, că a apărut gradul de comparație.
Între timp, în niciun dicționar românesc nu a apărut termenul „tăntălău”. Tot „tontălău” este înregistrat. Nici „tănt” nu există în dicționare, dar am presupus că, dacă „tontălău” vine de la „tont”, radicalul neconsemnat al neconsemnatului „tăntălău” o fi ăsta, „tănt”.
Pe tănți o să-i intereseze foarte puțin spre o laie chestia asta. O să spună că, dacă n-ar fi existat ei, acum v-ați fi scrântit toți limba și ați fi făcut clăbuci la gură vorbind latina savantă. Ar fi cazul ca DOOM (pronunțat de pseudointelectuali ca în engleză, „du:m”), DEX ș.c.l. să reflecte limba reală.
Comuniștilor!

Cinci. Șase fără cinci

Etichete

, , , , , , , ,

3

Întâlnirea va avea loc azi la orele 18. Vă așteptăm!

Dacă nu ești un funcționar dintr-aceia care nu consumă lămâi nici atunci când prețul unui kilogram scade la doi la sută din PIB, nu mai zice așa niciodată! De fapt, și dacă ești un funcționar dintr-aceia…nț!
În gramatica românească, arză-l-ar pă mațe p-ăla de-a născocit-o!, există, pe lângă numeralele cardinal și ordinal, un numeral tot cu rol de…funcționar. Se numește numeral de identificare. Scopul ăstuia este de a identifica obiecte pe baze numerice. În cazul nostru, 18 este „numele” uneia dintre cele 24 de ore…

Untitled-1

…în care Terra se învârte, de la vest la est, în jurul axei sale.

Caracteristicile numeralului de identificare sunt următoarele:

-este indiferent la genul substantivului care depinde de el (când v-am zis că seamănă cu un funcționar…): „-Completați declarația trei sute, urcați la etajul patru, intrați în camera unu și mergeți la colega de la biroul cinci. V-o ștampilează. Pe urmă, coborâți la etajul trei, intrați în camera doi și mergeți la colega de la biroul șapte. V-o semnează. Pe urmă, vă întoarceți la parter, la mine, și eu o să vă comunic adresa de e-mail la care să-mi trimiteți declarația ștampilată, semnată și scanată, că ne-am modernizat și noi. Hai, fuguța! Aveți grijă la scară, la treapta trei, că e ciobită și dați cu gura de treapta șapte. O doamnă a rămas ieri fără incisivul doi central.”
Deși numeralul de identificare nu cunoaște flexiunea după gen și este misogin (n.a. MISOGIN=bărbat a cărui părere despre femei seamănă izbitor cu cea a femeii despre femei), adică are formă unică, de masculin, s-a permis o abatere de la sistem (vezi efectul tabletei de ciocolată și al pachetului de cafea asupra funcționarului) în cazul numeralului de identificare „doi”. Prin urmare, când vine vorba de „numele” orelor, nu spunem „ora doi”, ci „ora două”, nu spunem „ora doisprezece”, ci „ora douăsprezece” și nu spunem „ora douăzeci și doi”, ci „ora douăzeci și două”.

-ocupă a doua poziție în grupul nominal substantiv plus numeral egal love: sectorul 2 (doi), legea 50 (cincizeci)

-formează o unitate semantico-sintactică stabilă numai cu un substantiv la singular.

Carevasăzică, variantă recomandată este „Întâlnirea va avea loc azi, la ora 18 (optsprezece). Vă așteptăm!”.
Forma de plural a substantivului regent ar trebui evitată și pentru că sensul sintagmei intră în contradicție cu realitatea.
– Cam câte „ore 18″ credeți că sunt într-o zi?
– ???
– Păi tot atâtea câte zile de sâmbătă sunt într-o săptămână.

2

Definiţii noi din Dicţionarul limbii române (XIX)

Etichete

, ,

1024px-Render_-_Laugh_Face_Pfftch_Troll_Face_BaixeRenders

APĂSĂTOR=imaginează-ți că, în timpul noptii, frigiderul tău vine din jumătatate în jumătate de oră lângă patul tau, te dezvelește, se uită preț de 5 minute la tine, te învelește la loc și pleacă;

CEAS CU CUC=cuib cu pendulă;

CLAUSTROFOBIE=teamă patologică de portbagaje;

CRAVATĂ=cursă între doi viermi de mătase;

ELECTRICITATE=dacă n-ar fi fost ea, ne-am fi uitat la televizor pe întuneric;

ÎNGRIJORARE=când o persoană se împiedică și cade sub privirile tale, alergi și întrebi asfaltul dacă se simte bine;

LENE=dacă a căzut un lucru sub pat, e pierdut. Pentru totdeauna;

MATRIOȘKA=păpușă plină de sine;

MATURIZARE=moment în care copilul nu te mai întreabă cum a venit el pe lume, dar refuză să-ți spună unde pleacă noaptea de acasă;

TOPORAȘ=floare oferită de un vasluian nevestei.