Etichete

, , , , , , ,

10686905_349752825190239_572452498031764945_n

În ultimii doi ani, viața mea s-a desfăşurat în jurul exclamației Ce coincidență!”. Așa am descoperit-o şi pe ea, printr-o serie de coincidențe: un eveniment destinat oamenilor de afaceri ambițioși și cu bun-simț, o fotografie mai veche, care-mi plăcuse mult și-mi rămăsese în minte, o fotografie mai recentă din care am aflat că nepotul ei (pe care-l știu) este soțul colegei și prietenei mele din facultate (pe care o știu, logic), un mesaj menit să mă liniștească, lăsat pe Facebook într-un moment tulbure din viața mea.
Numitorul comun: Roberta Gadomski (Enache).

Rețeta unui altfel de interviu: o oră petrecută într-un local din centrul capitalei, trei prietene cu chef de râs și povești, două cocteiluri fără alcool + un frappé și răspunsuri date spontan, fără sclifoseli.

10917086_404054339760087_7378939225161702973_n

Antonia, Roberta şi eu. Nu mai ştiu care-i care.

– Când ți-ai descoperit vocația, Roberta?
– Păi, fotografiez de pe la vreo 4 ani.

– Mai ții minte prima fotografie făcută de tine ca profesionist? Dacă nu o poți arăta, măcar o poți descrie?
– Nu, crede-mă că nu mai știu (râde).

Eu, în schimb, îmi amintesc perfect fotografia despre care vă povesteam mai sus.

Freeze that moment!

Freeze that moment!

– Ce-a fost mai întâi, camera sau fotograful? Din punctul tău de vedere, care cântărește mai mult (și nu mă refer la numărul de kilograme)?
– Fotograful, clar. Nu poți compara mere cu pere. E ca și cum ne-am duce amândouă acum în bucătărie (abia ce mâncarăm o pizza) și i-am spune bucătarului că pizza a fost așa bună, pentru că are un cuptor performant.

– Cum nu ar trebui să fie fotograful?
– Păi, n-ar trebui să fie doar photo editor. Ar trebui să muncească în timpul evenimentului, nu după.

1044612_184176398414550_143399931_n

– Cât de mult studiezi pentru a te perfecționa în domeniu?
– N-am urmat și nu urmez niciun curs în această direcție. Totul vine din suflet. Eu surprind emoții, atitudini.

Ei cu horele, noi cu ... ce vrem noi!!! You rock, girl!

Ei cu horele, noi cu… ce vrem noi! You rock, girl!

– Ce anume te-a îndreptat spre fotografierea bebelușilor? Cât de dificil sunt de „prins”?
– Îmi plac tare mult copiii, de aceea. Dar să știi că nu e ușor. Se întâmplă să stau ore întregi în spatele obiectivului pentru a surprinde un zâmbet. Pot spune că am și aptitudini de bonă, pentru că mămicile văd că bebeluşii sunt în siguranță cu mine și-mi acordă toată libertatea, adică mă lasă cu bebe și-și văd de treaba lor (râdem toate).

1525571_249312878567568_1030973734_n

Pentru că nu e vreo fandosită, Roberta organizează workshopuri și împărtășește propria-i experiență cu cei care vor să învețe arta fotografică.

1621817_342827149213237_8197545390281024572_n

Workshop Bucureşti, 18 iulie 2014

– Am întrebat-o pe Antonia, te întreb și pe tine: dacă ai fi trăit în altă epocă, ce perioadă ți-ar fi plăcut să surprinzi cu aparatul de fotografiat?
– Anii ’50. Îmi place moda acelor vremuri.

– Nu te întreb despre planuri în carieră, pentru că sunt convinsă că viitorul arată grozav. Vreau să știu doar atât: dacă ar fi să o iei de la început, tot asta ai face?
– Da!

Ce să vă mai zic despre Roberta? Că pune pasiune în tot ce realizează, că e profesionistă, că e amuzantă, că e frumoasă, că e deşteaptă, că e blândă, că e mama unei fetiţe minunate. Gata, că o deochi!
Ah!, şi că este un om fericit. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

10275583_358310687667786_8921937649090881353_o

Anunțuri