Etichete

, , ,

bun-simt

Din ciclul „Lumile întreabă, eu răspunde”, doresc să satisfac astăzi curiozitatea celor care voiau să știe de ce scriu eu „bun-simț” așa, cu liniuţă.
Să știți că nu scriu întotdeauna astfel, pentru că:

1. Forma „bun-simț” (cu cratima carevasazică) este un substantiv comun, compus prin alăturare cu cratimă. Alte exemple ar fi: floarea-soarelui, câine-lup, prim-ministru, copil-minune (manelist sau nu) etc.

2. Sintagma „bun simț” (fără cratima carevasazică) este compusă dintr-un substantiv comun și un adjectiv calificativ, variabil, cu două terminații, grad de comparație pozitiv…

6001p-bla-bla-bla

De fapt, sensul face diferența. Adică:

A. Dacă poţi simți gustul trifosfatului de adenozină, dacă simți mirosul de shaorma cu de toate (cu mayo și fără iute) de la Dristor, deși tu eşti pe Autostrada Bucureşti-Pitești, la kilometrul 30, dacă auzi mai bine decât molia mare a cerii, dacă vezi diferența dintre albastru Pantone 291 C și albastru Pantone 292 C, dacă simți când te fac la buzunare șuții din 102, înseamnă că deții un bun simț al gustului, al mirosului, al auzului etc. Conform Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, a avea „bun simț” echivalează cu a avea o „bună intuiție„.

B. Dacă nu-ți așezi radiusul și cubitusul pe masă când ești la restaurant, dacă ai auzit de „regula gheișei”, dacă ții o dietă echilibrată și „luni nu mănânci ca porcul carne, marți nu mănânci ca porcul legume, miercuri nu mănânci ca porcul brânzeturi” (TNR) ș.a.m.d., dacă-i oferi partenerei măcar o legătură de tarhon pentru ciorba de cartofi, dacă nu ți-a luat tac-tu staţie de autobuz în care să staționezi cu Benveul doar un pic, până vine pisi de la covrigi, dacă-ți schimbi ciorapii înainte să vină vecinii la ușă cu o jerbă funerară și să te întrebe cine ți-a murit, dacă nu debordezi atunci când saluți sau mulțumești cuiva, dacă arunci gunoiul unde trebuie, dacă respecți munca celor din jur, dacă nu te duci la examenul de bacalaureatul ca la Altex, doar cu buletinul, dacă promiți și te ții de cuvânt etc., se cheamă că ai bun-simț, că nu-ți sunt străine bunele maniere (n.a. bune maniere=zgomote pe care nu le scoți atunci când îți mănânci supa) și că dai dovadă de bună-creștere (tot cu liniuță), indiferent dacă ai înălțimea unui baschetbalist din NBA sau nu.

Iată de ce scriu uneori bun-simț, că…de spus, nu spun buncratimăsimț.

Anunțuri