Etichete

, ,

1230083_391516024310673_1811136819_n

București. Ora 10:30. Autobuzul 116. Aglomerație, ghionturi, mai avansați un pic în față, că ia uite ce de loc e!, nervi și foşnete de ziare citite la varice, adică de-a-n picioarelea. Sunt imobilizată cu un cot în ficat, cu un pantof sport mărimea 43 pe degetele de la dreptu’, cu un rucsac la nivelul cefei și cu o lădiță din gama „avem șervețele umede, șervețele parfumate, ace de cusut și de siguranță, plasturi cu rivanol, elastic la un metru, clești de rufe la un leu, la un leu, la un leeeeu!” în rinichi. Îmi pot mișca doar ochii, așa că citesc și eu, peste umăr, șapoul de pe pagina unui tabloid:

Cu părul ca abanosul, lăsat liber pe spate, cu un tricou alb decoltat, prin care se zăreau nurii obraznici, nemachiată, naturală, veselă…

N-o să-ți vină să crezi!
Așa-i. Nu-mi vine să cred că unii redactori au impresia că nurii au mameloane și nu sunt curioși să afle sensul termenului înainte de a-l utiliza, apelând la clișee. E simplu: haș te te pe două puncte bară bară dexonline punct ro – nuri – caută.

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

Am aflat de ce nu consultă unii Dicționarul explicativ al limbii române: nu găsesc în el poze cu femei dezbrăcate.

Anunțuri