Etichete

,

1

În afară de pantalonii cu turul pe trotuar şi întrebarea Da’ tu când te mai îngraşi?”, îmi mai displac semidocţii. Sunt agasanţi, pentru că, deşi au cunoştinţe superficiale, au impresii (aere, figuri, fiţe) şi folosesc expresii.

„Justiţia e oarbă. Iar MS şi CNAS, surde!”
„Justiţia e oarbă! Vrei dreptate? Mai aşteaptă! Ce te tot grăbeşti?”
„Justiţia este oarbă la Timişoara: un hoţ care a jefuit un magazin cu sabia este liber.” Ăsta o fi şterpelit sabia din mâna dreaptă a zeiţei dreptăţii sau de la vreun nipon înstelat?
„Justiţia e oarbă! După ce omori 77 de oameni, primeşti minim 10 ani şi maxim 21 de ani de puşcărie.” Spunem şi scriem minimum zece ani”; spunem şi scriem maximum douăzeci şi unu de ani”.

Poze n-am, aşa că rog semidocţii să facă un efort şi să citească următoarele:
În mitologia greacă, Themis, fiica zeilor Uranus (cerul) şi Gaia (pământul), era personificarea legii, a ordinii divine. Romanii o considerau zeiţa justiţiei.
Să n-adormiţi, că am găsit şi poze!

Deusa da Justica Themisgoddess-themis-blind-justice

Google Images

Observaţi că Themis ţinea în mâna stângă balanţa justiţiei (adevărul juridic) şi în cea dreaptă o sabie cu lama în jos (semn că s-a făcut dreptate). Eşarfa legată la ochi, care nu face parte din cea mai recentă colecţie D&G, simbolizează imparţialitatea faţă de oamenii supuşi judecăţii. Justiţia trebuie să fie oarbă, iar folosirea expresiei cu sens peiorativ este greşită.
De-a lungul vieţii, am trecut prin situaţii în urma cărora am înţeles că trebuie să diferenţiez oamenii. Nu toţi medicii sunt şperţari, nu toţi profesorii sunt delăsători, nu toţi reprezentanţii justiţiei stau bine cu vederea”. Generalizarea nu reprezintă decât o percepţie eronată, bazată pe cazuri izolate.

Anunțuri