Etichete

,

red apple between green apples

Google Images

Cuvânt-înainte: Nu voi generaliza, ci voi prezenta situaţii din viaţa mea şi a prietenilor mei.
Am observat faptul că minorităţile câştigă din ce în ce mai mult teren (ceea ce nu-i rău, pentru că şi ei sunt oameni), în defavoarea majorităţii (ceea ce e rău, pentru că şi ea e compusă tot din oameni).
Fie că vorbim despre etnie, orientare sexuală sau religioasă, unii au înţeles pe dos acordarea drepturilor. Mai mult decât atât, majoritatea a închis ochii în faţa încălcării obligaţiilor de către minorităţi (la noi în ţară şi peste hotare). Păi…cum vine asta? Drepturi, drepturi, dar obligaţii deloc? Hai să nu le spun obligaţii, că dup-aia sar unii de partea dorsală în plan vertical, direcţia spre tavan. Datorii e bine? Datorii.
Eu am ajuns într-o etapă a vieţii (cred că se cheamă maturitate, cred…nu sunt sigură), în care nu mă mai deranjează aproape nimic. Aproape!
Mai am un singur dor: vreau să fiu şi eu tratată corespunzător în ţară şi în Europa. Pot?
Voi scrie (un pic) despre discriminarea de natură etnică, pentru că de asta mă ocup de câteva luni încoace. Carevasăzică:
1. Nu vreau să mai fiu nevoită să-mi cumpăr un ghid de conversaţie româno-maghiar când merg să vizitez localitatea Sfântu Gheorghe de Covasna. Ştiu să scriu şi să citesc în ungureşte, dar prefer ca, în ţara mea, să vorbesc limba oficială, nu să dau din mâini pentru a o face pe vânzătoare să înţeleagă faptul că vreau să cumpăr o pâine.
2. Nu vreau să mai aud că prietenii care au ales să studieze şi să muncească (în acelaşi timp) într-o ţară europeană (luăm ca exemplu Marea Britanie), să fie priviţi ca nişte arătări…doar pentru că sunt români. Se pare că Pfoa…alt român… a devenit sloganul unor funcţionari de la Home Office.
3. Vreau ca Parlamentul European să înceteze a mai cataloga întreg poporul român drept unul rasist şi xenofob. Nu suntem toţi aşa. La fel cum nu toţi ţiganii sunt cerşetori sau hoţi. La fel cum nu toţi ungurii vor să ne vadă în ştreang, ca să le rămână lor totul. Exemple de pe la noi:
a) Acum doi ani, am cunoscut o femeie extraordinară, sportivă de excepţie şi unguroaică. S-a implicat şi continuă să se implice în campaniile de ajutorare a unor copii români, bolnavi de cancer (FĂRĂ SĂ I SE FI SOLICITAT ACEST LUCRU), atunci când unii de-ai noştri se făceau că nu ştiu, nu văd, nu aud. Mi-e dragă. De fapt, ne este dragă tuturor celor care o cunoaştem.
b) Anul trecut, am participat la o conferinţă de presă pe tema unei campanii împotriva discriminării ţiganilor. Vedete, câţiva membri de partid, jurnalişti. Am privit, am ascultat, mi-am notat. Momentul-cheie (pentru mine) a fost acela în care Ștefan Relu Mihalache (alias Connect-r) a spus că se insistă prea mult asupra discriminării şi…nu e cazul. El şi-a văzut de treabă, nu şi-a negat niciodată originea (din contră, după gestul pe care l-a făcut la Romanian Music Awards). Era deranjat de cei care comit infracţiuni, dar mândru de semenii care învaţă şi/sau muncesc. În sală se aflau şi masteranzi, doctori în diverse domenii etc. Nu-mi spuneţi mie că au ajuns la acel nivel prin alte mijloace decât multă muncă şi studiu!
c) Acum vreo patru ani (ce-a trecut vremea!) am meditat la limba engleză doi ţigănuşi, un băiat de nouă ani şi o fetiţă de şapte. Ea-membră a Lotului de Dans Sportiv, el-fotbalist în echipa de juniori a Clubului Steaua, selecţionat de un fotbalist renumit, amândoi cu rezultate bune la învăţătură. Părinţii-oameni care au muncit mult şi care au înţeles, până la urmă, că doar cine are carte are parte: Domnişoară, eu n-am învăţat, dar vreau ca ei să ştie carte! Le-am cerut o sumă modică, dar, după o perioadă, i-aş fi meditat pe copii gratuit, atât de receptivi erau. Părinţii lor s-au purtat exemplar cu mine, mereu îmi spuneau că nu mă plătesc suficient (am insistat ca preţul şedinţelor să nu se modifice), nu plecam de-acolo fără să mănânc în familie (mi-e dor de borşul de cocoş, gătit ca la ţigani), fratele cel mare al copiilor m-a meditat şi el pe mine la orele de legislaţie pentru şcoala de şoferi, m-au recomandat şi altor familii din comuna Pantelimon pentru a le pregăti copiii.
Conchid: nu suntem nici rasişti, nici xenofobi. Suntem selectivi.
4. Iar de la unii membri ai minorităţilor etnice (a se observa că nu am generalizat) aş putea să îndrăznesc a cuteza să solicit ceva?
Respectaţi rigorile ţării în care v-aţi retras şi aţi fost acceptaţi! Sunteţi tot cetăţeni români, nu vă mai umiliţi conaţionalii majoritari, nu-i mai trataţi ca pe nişte fraieri, pentru că v-au întins o mână atunci când alţii v-au alungat!

Anunțuri