Etichete

,

toleranta

A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta, admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /<fr. tolérer (NODEX 2002)

Fie ai o existenţă paralelă faţă de lumea în care trăieşti, fie nu ai întâlnit:
-vecini care se bat la miezul nopţii (nu oricum, ci cu mobila), dar îţi dau lecţii de percuţie cu furculiţa în calorifer, dacă scapi o cană de porţelan în ghivetă (am deştele rare);
-indivizi care ascultă pe stradă sau în autobuz una dintre melodiile Rihannei, în varianta lăutărească (rom-po-po-pom! rom-po-po-po-pom! men daun! men daun! men daun!), la difuzorul telefonului;
-doamne care-ţi intră în faţă la coada de la casă şi spun că era rândul lor, dar au uitat să ia nişte pastă de mici, nişte pulpiţe, nişte ciupercuţe, nişte roşioare pentru dineul de la Cernica, din uichend;
-domni (un pic mai în vârstă) care nu cedează locul din autobuz femeilor însărcinate, deoarece ele au mai mult timp de trăit şi o să apuce să stea pe scaun;
-persoane din vocabularul cărora lipsesc formulele de salut, mulţumesc, mă scuzaţi, formele de persoana a doua, număr plural ale verbelor ş.a.m.d.

Asta-i România! Oare?

România ne tolerează, atât. Ce să facă, săraca? Ea chiar n-are gură…să strige.

Anunțuri