Etichete

, , ,

2

Zilele trecute m-a întrebat cineva dacă este corectă folosirea lui “vroiam”. I-am spus că nici nu există acest verb, „a vroi”.
-Atunci de ce îl folosesc atât de multe persoane?
-Bună întrebare!

„A vroi” este un fel de struţocămilă (dacă vă mai amintiţi „Istoria ieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir), o corcitură rezultată din îmbinarea verbelor „a voi” şi „a vrea”.
Verbul „a vrea”, de origine latină („voleo, volere”), se conjugă la indicativ, timp imperfect: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreați, ei/ele vreau. Pe acesta îl folosim la indicativ prezent (eu vreau, tu vrei etc.), dar nu-l folosim la imperfect (vă explic imediat care bănuiesc eu că ar fi cauza).
Verbul „a voi”, de origine slavă („voliti”), se conjugă: eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiați, ei/ele voiau. Îl folosim la imperfect, dar nu și la prezent (eu voiesc, tu voiești etc.).
Vorbitorii amestecă paradigmele (totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt), pentru că, deși ne-ar plăcea să folosim verbul „a vrea” peste tot, la imperfect acesta are o „bubă” care ne face să-l preferăm pe „a voi” în loc. Cred că nu ne place nouă cum sună „vream”, „vreaţi” și atunci „îi dăm” cu „voiam”.
Totuși, lipsa r-ului din rădăcină ni se pare ciudată. Păi cum, „voiam” fără r? Ha! ha! ha! Niciun „Ha! Ha! Ha!”! De ce spunem „spoiam” (infinitivul „a spoi”), nu „spoiram”?
Şi acum… să înceapă scandalul!
1. Am văzut eu pe dexonline.ro că există verbul „a vroi”!
http://dexonline.ro/definitie/vroi
Oameni buni, trebuie făcută diferenţa între formele consemnate şi formele recomandate (în limba literară). „A vroi” este consemnat (adică apare pe dexonline.ro, dacă-l scriem în căsuţa de căutare), dar nu recomandat, motiv pentru care, de la el, eşti trimis direct la forma corectă din româna literară.
http://dexonline.ro/definitie/vrea
Ca să nu ziceţi că fac pe grozava, m-am uitat şi în meniul site-ului dexonline.ro, unde am găsit următorul alineat:
„De ce, când caut un cuvânt, primesc definiția unui cu totul alt cuvânt?
Cea mai probabilă explicație este că ați căutat un cuvânt care nu există în DEX online (fie pentru că nu există în limba română, fie pentru că niciunul din dicționarele pe care le avem nu-l menționează). În această situație, DEX online vă oferă automat cuvintele care diferă prin cel mult o literă de cuvântul introdus (maxim cinci).” Să le zică cineva ăstora că formele corecte sunt „niciunul dintre dicţionarele” şi „maximum cinci„!
2. Şi ce dacă nu există în DOOM2 (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, apărut în 2005)? Asta nu înseamnă că e greşit, multă lume îl foloseşte.
DEX-ul înregistrează şi variantele incorecte, însă DOOM este dicţionarul normativ.
Carevasazică nu apare în DOOM=nu respectă norma=nu există!
Şi mie îmi spun părinţii şi naşii Găbiţa, iar prietenii Zuza, dar, dacă nu sunt trecută aşa în buletin…
DOOM2 reprezintă în momentul de faţă un fel de „Cod Rutier” al limbii române. Dacă trecem toţi pe roşu, mergem cu viteză mare, consumăm alcool înainte de a ne urca la volan, nu înseamnă că procedăm corect. Regula e regulă în orice domeniu. Nu mă mai aburiţi cu „limba nu e justiţie, nu e matematică etc. şi poate depăşi limitele unor norme”, că nu ţine! Asta se numeşte „licenţă poetică” şi nu are nicio legătură cu limba literară.

Anunțuri