Etichete

, , , , ,

angajator_si_angajat1

N-am avut de lucru (adică mă plictiseam) şi mi-am înscris acum patru ani CV-ul pe BestJobs. Scopul nu a fost acela de fi asaltată de zeci de companii şi de a deveni corporatist de renume mondial, ci mi-am făcut cont, pentru că era la modă.
CV-ul meu nu a fost actualizat de hă, hă, hăăă!, doar aşa îmi explic faptul că primesc din două în două zile, prin e-mail, mesaje ca acesta:

Salut, Raluca
Saptamana aceasta avem 2286 joburi noi, 9 conform criteriilor tale:
Media, Publicitate, PR, Cercetare de piata, BUCURESTI, Toate nivelurile de cariera, Proiecte/Part-time

Şi începe lista:

Social Media & Marketing Assistant Kenvelo Romania Grup (Lee Cooper, Tom Tailor, Time Out)
Jurnalist  SC Princess Solar SRL
Cumparator sub acoperire  SHOPPERS
Colaboratori S.C Editura Capital SRL”

Stop! Dă-napoi, dă-napoi! Cumpărător sub acoperire?
Ia să văd ce înseamnă, că sunt mai curioasă decât un pisoi aflat lângă o oală acoperită cu un capac!
Cumparatorii sub acoperire (shopperii) sunt persoanele care, pretinzand ca sunt clienti reali, realizeaza vizite sub acoperire in scopul evaluarii calitatii serviciilor prestate de comercianti.
M-am lămurit: mă plimb prin magazine, cumpăr lucruri la întâmplare, spionez activitatea vânzătorilor, sunt un fel de „James Bond al shoppingului”. Mai departe…
„Cerinte: O prima cerinta ar fi seriozitatea.
Mi se pare corect. Doar n-o să mă pufnească râsul în mijlocul raionului, dacă văd colecţia recentă a nu ştiu cărei mărci de îmbrăcăminte (pantaloni „feminini”, cu turul la genunchi, colanţi în culori ţipătoare, de parcă ar fi vomitat un curcubeu pe ei etc.). Sunt om serios.
Altceva?
Este necesar ca shopperul sa fie obiectiv, sa nu trimita in raport informatii eronate.
Cumparatorul sub acoperire trebuie sa aibe disponibilitatea de a fi contactat telefonic sau prin e-mail oricand este nevoie el.
Cum, cum, cum? Ce să faca? Să „aibe”? O fi de la tastatură. Se mai întamplă, e destul de mică distanţa dintre a şi e. O fi vreun un laptop mic, cu monitor de 13 inchi, cum am eu acasă.
Trebuie sa aibe acces in permanenta la Internet pentru a observa in timp util eventualele notificari sau modificari ale scenariului si astfel sa tina cont de ele cand efectueaza vizita, dar si pentru a trimite cat mai repede evaluarea lui.
Iar „aibe”? Deci nu e tastatura de vină.
Ce pretenţii poate avea un angajator, dacă el nici măcar nu ştie să vorbească şi să scrie corect?

aveá vb., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avém, 2 pl. avéți, 3 pl. au, perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrăm/avúserăm, m. m. c. perf. 3 sg. avusése; conj. prez. 3 sg. și pl. áibă; imper. 2 sg. ai, 2 pl. avéți, neg. 2 sg. nu aveá/n-aveá, 2 pl. nu avéți/n-avéți; part.avút. (sursa: DOOM 2002)

Nu „să aibe”, nu „să aivă”, nu „să aive”, nu „să ară”, ci doar „să aibă”.
Staţi, că mai e!
„Spiritul de observatie si atentia la detalii nu trebuie sa lipseasca intrucat raportul trimis in urma vizitei trebuie sa fie cat mai complet si detaliat posibil. De asemenea este necesar ca dvs sa retineti cat mai bine scenariul vizitei.
Asta cu „mai complet” e maximă. Sau, dacă tot suntem la capitolul „Hai să punem grade de comparaţie adjectivelor fără grade de comparaţie!”, e „cea mai maximă”.

COMPLÉT2, -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. (sursa: DEX)

Carevasăzică „mai complet” decât „complet” nu există!
Când eram mică şi tolerantă (a se citi „fraieră”), le găseam diverse scuze celor care făceau astfel de greşeli. Atunci aş fi spus că este posibil ca adjectivul „complet” să fi fost confundat cu paronimul său, „complex” (care conține mai multe elemente diferite, complicat), care poate avea grade de comparaţie (ex: Mecanismul unui ceas elveţian este mai complex decât cel al unui ceas electronic.). Acum nu mai gândesc la fel. Avem cu toţii idee ce înseamnă „complet”, dar unii îl folosesc greşit c-așa vor ei. Nu mai pot tolera asta.
Eh, cum să mă fi dus eu la interviu şi să fi dat ochii cu angajatorul agramat? Dacă i-aş fi spus că „să aibe” nu există în niciun dicţionar din ţara asta şi că adjectivul „complet” nu are grade de comparaţie, m-ar fi dat afară în şuturi. Da, dar aş fi fost obiectivă, respectam cerinţa.
Prietenii şi cei care mă cunosc ştiu că, în cazul meu, simţul umorului este primul, nu al şaselea simţ, că nu „mi-s toţi boii acasă” sau „că nu am toate ceşcuţele în bufet”. Nu m-am putut abţine şi am făcut portetul-robot al angajatorului mai sus menţionat:

Anunțuri